Miezul iernii

Ziua în declin – 
în vântul adiind 
răzleţi fulgi de nea 

Pe foaia goală 
doar un creion fără vârf – 
ninge ca în poveşti 

Nici un nor pe cer – 
un bocanc fără şiret 
lângă vechiul gard 

Tren de noapte – 
o singură sanie 
în spatele gării 

Zăpada sclipeşte – 
două inimi desenate 
pe fereastră 

Solstiţiu de iarnă – 
ascultând rapsodia 
la vechiul gramofon 

În zorii zilei – 
la streaşina cabanei 
sclipesc ţurţuri

Seară de seară – 
la colţul blocului 
doar un ţurţur 

Noapte cu lună – 
felinarul din poartă 
spart de un bulgăre 

Om de zăpadă 
fără nasturi la haină – 
noapte fără lună 

Noapte senină – 
doar omul de zăpadă 
fără căciulă 

Dacia veche 
sub un troian cât casa – 
liniştea nopţii 

Noapte geroasă – 
cântecul greierului 
în dosul sobei 

Miezul iernii – 
un cocoşar ciuguleşte 
 ultimul măr 

Flori de gheaţă-n geam – 
ghionoaia loveşte 
ramura de măr 

Noapte senină – 
pisica se piteşte 
în cojocul vechi 

Orion pe cer – 
motanul alb miorlăie 
din podul şurii