Japonia, martie 2011

Casa dărâmată – 
pe un perete a rămas 
un tablou 

Cutremur în zori – 
tsunami acoperă 
satul de pescari 

Balta reflectă 
ruinele blocurilor – 
răsare soarele 

Printre ruine – 
o fetiţă căutându-şi 
păpuşa 

Câteva gânduri – 
pe masa prăfuită 
o petală roz 

După cutremur – 
japoneza visează 
cireşii în floare 

Printre ruine – 
din raftul cu jucării 
răzbat vaiete 

Tsunami 
înghite oraşul – 
un mugur crapă 

După cutremur – 
doi japonezi discută 
despre un haiku 

Pe o colină – 
ea scrie un haiku 
despre tsunami 

După cutremur – 
concurs de haiku 
în adăpost

Datini

Seară ploioasă –
 icoana cu mucenici 
în casa goală 

Cimitirul vechi – 
salcie cu mâţişori 
pe mormânt 

Ouă de Paşti – 
petrecere în cimitir 
printre lumânări 

Tineri împletind 
flori de sânziene – 
noapte senină 

Din flori de câmp 
coroniţa miresei – 
nuntă pe criză 

Obrejenie – 
câte o frunză căzând 
din pomul cules 

După slujbă – 
cerşetorul mănâncă 
o roşie cu pâine 

Noapte la Moisei – 
pelerinii cântă 
în cinstea Fecioarei 

El şi ea 
aşteptând nunta de argint – 
ninge 

 Nunta de aur – 
„mirii” dansează vals 
printre strănepoţi 

 Multe cadouri l
ângă bradul de Crăciun – 
 bunicul lipsă 

 În zi de Crăciun 
se aud zurgălăii – 
joc de căluşari 

Uşa se deschide – 
paşnic pătrunde 
Anul Nou 

În aşteptarea 
concertului de Anul Nou –
ninge cu fulgi mari 

Bătrânul singur – 
ciocnind o cupă de vin 
cu poza babei 

Beau ceai de mentă – 
concertul Filarmonicii 
de la Viena  

Valsul imperial 
în Sala de Aur – 
cerul senin

Miezul iernii

Ziua în declin – 
în vântul adiind 
răzleţi fulgi de nea 

Pe foaia goală 
doar un creion fără vârf – 
ninge ca în poveşti 

Nici un nor pe cer – 
un bocanc fără şiret 
lângă vechiul gard 

Tren de noapte – 
o singură sanie 
în spatele gării 

Zăpada sclipeşte – 
două inimi desenate 
pe fereastră 

Solstiţiu de iarnă – 
ascultând rapsodia 
la vechiul gramofon 

În zorii zilei – 
la streaşina cabanei 
sclipesc ţurţuri

Seară de seară – 
la colţul blocului 
doar un ţurţur 

Noapte cu lună – 
felinarul din poartă 
spart de un bulgăre 

Om de zăpadă 
fără nasturi la haină – 
noapte fără lună 

Noapte senină – 
doar omul de zăpadă 
fără căciulă 

Dacia veche 
sub un troian cât casa – 
liniştea nopţii 

Noapte geroasă – 
cântecul greierului 
în dosul sobei 

Miezul iernii – 
un cocoşar ciuguleşte 
 ultimul măr 

Flori de gheaţă-n geam – 
ghionoaia loveşte 
ramura de măr 

Noapte senină – 
pisica se piteşte 
în cojocul vechi 

Orion pe cer – 
motanul alb miorlăie 
din podul şurii

Culorile toamnei

Poza mamei –
picătură de ploaie
sau lacrimă?

Pitită-n ghiozdan
cea mai dragă păpuşă –
zâmbet cu lacrimi

Fior –
o frunză se aşează
pe mâna mea

În zori pe şosea –
frunze rostogolindu-se
după maşină

Capăt de holdă –
baraca din scânduri vechi
părăsită

Hambarul vechi –
razele soarelui
printre scânduri

Lângă hambarul vechi
o căruţă goală –
soarele apune

Hambarul plin –
un şoarece apropiindu-se
pe furiş

Amurg de toamnă –
luna plină se iveşte
prin crengi de arţar

Luna se arată
printre crengi desfrunzite –
eu, singurul martor

Cireş sălbatic –
două frunze arămii
cad împreună

Cireş desfrunzit –
printre crengile rare
o singură stea

Prima brumă
se aşterne pe dealuri –
câine vagabond

Seară fără nori –
pe mormântul vecinei
o crizantema

Plouă monoton –
în cuibul lăstunului
pana vrabiei

Zori de zi –
o pasăre necunoscută
într-un plop

Cer fără nori –
graurul culege via
bătrânului

Şoim în picaj –
printre munţi se înalţă
fâşii de ceaţă

Un salt –
pisica înhaţă
o frunză uscată

Vecernie –
înconjurat de corbi
schitul din vale

Ploaie spre seară –
între crengile rare
ultimul măr

Frunze peste tot -
în vârful arinului
strigă o cioară

Burniţă în zori –
din nucul bătrân cade
ultima frunză

La malul mării

La malul mării
numărând pescăruşii –
ţipete în zori

Plajă pustie –
printre frunze de salcâm
zăresc un lăstun

După furtună –
meduze pe plajă
şi doar o barcă

Scoici sfărâmate
lângă digul inundat –
sclipiri în apus

Pe plajă –
copiii privesc
delfinul mort

Pe plaja goală –
doar căţeluşul meu
şi eu

Smocuri de iarbă
pe plaja pustie –
uite un melc

Zorii zilei –
câţiva copii culeg scoici
pe plajă

Deasupra mării
puzderie de stele –
bătrânul singur

Pe plajă –
doi îndrăgostiţi privesc
luna nouă

Devreme în zori –
un pescăruş planează
deasupra mării

Pe stânca din mal
urmărind pescăruşii –
apus de soare

Raze de soare –
marea aduce la mal
alge verzi şi scoici

Cer fără nori –
un zmeu se zbate în vânt
deasupra plajei

Castele de nisip
înălţate de copii –
soarele-apune

Copii curioşi
şuşotesc lângă pescar –
o plasa goală

Poveşti pescăreşti
la focul de tabără –
cartofi în spuză

Ploaie de vară

Lăstunul zboară
la mică înălţime –
un strop de ploaie

Singur în ploaie –
un piţigoi sub mâna
statuii de bronz

Zi ploioasă –
în pavilion numai
două bătrâne

Ploaie de vară –
în şopronul bunicii
gureşe vrăbii

Ploaie de vară –
fetiţa îşi lipeşte
năsucul de geam

Aversă –
copiii făcându-şi umbrele
din frunze de brusture

Plouă peste sat –
prin gardul dărăpănat
creşte pelinul

Vrăbii ciripesc –
prin ploaia ce se cerne
câte un fulger

Ploaie de seară –
câteva raze de soare
poleiesc plopii

După aversă –
în fiecare baltă
câte o lună

Târziu în noapte –
între două fulgere
lungă tăcere

Vacanţa mare

În cireş –
câteva feţe murdare
şi burţi pline

Cătun părăsit –
încă mai cad cireşe
pe banca de lemn

După amiază –
rămasă pe o creangă
doar o cireaşă

Somn de-amiază –
vântul răsfoieşte-un ziar
prin geamul deschis

Nici un nor pe cer –
doar cumpăna fântânii
se leagănă rar

Vacanţa mare –
alergând după fluturi
cu plasa goală

Noapte senină –
doi copii îşi dispută
un licurici

Îndemnându-se
cu roua în picioare –
copii după fragi

Ciripit în zori –
nepotul nu găseşte
nici o frăguţă

Vizita mamei –
aroma fragilor proaspeţi
în toată casa

Plimbare în crâng –
amintirea fragilor
culeşi cu tata

Liniştea serii –
două surori îşi împart
o nectarină

Caniculă –
un copil sărman priveşte
coacăze pe tarabă

Din primul balcon
sare sticla cu apă –
nuntă de pisici

Nici un greier
în noaptea fără lună –
numai bătrâna

Cântec de greier –
între doi nori cenuşii
numai o stea

Greier ţârâind
sub fire de iarbă –
lumina lunii

Sorb ceai de tei
ascultând greierii –
clar de lună

Un fulger –
peste lanul de grâu
cade grindina

Soarele-n ceaţă –
doar o libelulă-n zbor
peste digul rupt

Pe vechiul baraj
libelula albastră –
soarele-apune

Apus de soare –
o libelulă ridând
faţa lacului

Umbra salcâmului –
un sticlete ciugulind
scaietele mov

Ţipă un cocor –
peste plaur se lasă
linişte serii

Zbor pe înserate –
în zig-zag rândunica
la vânătoare

Soarele peste câmp –
o coţofană ciugulind
biscuiţi

Mijloc de august –
mocăniţa pufăie
urcând printre munţi

Drum şerpuit –
peste pantele abrupte
coboară seara