Semne de primăvară

Câmpul semănat –

zăpada mieilor

se aşterne blând

                     

Ultima zăpadă –
în sacul cu fasole
o gărgăriţă

Susurul apei –

viorele brumate

lângă izvor

Cimitirul vechi –
printre cruci dărâmate
înfloresc toporaşi

Pâlc de toporaşi –

nici un nume pe crucea

plină de muşchi

Câţiva toporaşi
pe crucea din alt veac –
cimitir la ţară

De ziua mamei –

mâţişori de salcie

se leagănă-n vânt

Legănându-se

mâţişorii de alun –

vânt de munte

Răsărit de soare –                          
păpădii înflorind
printre ruine

După ploaie –
petalele narciselor
pline de noroi

Triluri de cinteză
în cireşul înflorit –
ploaie de seară

Mii de albine
pe cireşii înfloriţi –
singură mama

Pe crucea de lemn
cad petale de cireş –
răsărit de lună

Mama duce copilul
în mijlocul livezii –
petale albe

În zori –

printre cireşii înfloriţi

mă plimb singură

Vântul adie –

din cireşul încărcat

cade o floare

Pisica privind
cum cade o petală de cireş –
zi senină

Două petale

cazând împreună –

vântul serii

Zăpadă pe munţi –
în vale înfloreşte
liliacul alb

Piţigoi cântând
într-un prun înmugurit –
lângă cimitir

Se lasă seara –
pe mormântul vecinei
flori de liliac

Târziu în noapte –

cărăbuşi zburând

în jurul lămpii

Plouă în noapte –

în plasa păianjenului

doar o petală

De dimineaţă –

urmărind primul fluture

cu privirea

Un fluture
dă târcoale cănii de ceai –
zi senină

Flori lângă mormânt –

în caierul bunicii

o molie

Cuib de rândunici

sub balconul blocului –

răsare luna

Cuibul dărâmat –

rândunica zboară

printre fulgi de nea

Zori fără nori –

cinteza îşi face cuib

în mărul bătrân

Echinocţiu –

vrăbiile ţopăie

în cuibul berzei

Nuc înmugurit –
un piţigoi îngână
alt piţigoi

Zi ploioasă –

pe lespedea de piatră

mâţişori de nuc

Plouă peste-oraş –
guguştiucii clocesc
fără umbrelă

Pisoiul agaţă

ghemul bunicii –
flori pretutindeni

Mijloc de mai –

pianista ascultă

sunetul ploii

Banchet de absolvire –

florile de mac

fără petale

Iaz în pădure –

puiul de căprioară

surprins de-o broască

Dublu curcubeu –

stau cu picioarele goale
în ploaia de mai

Apa reflectând
umbrele colorate –
singură pe mal

Tremurătoare
imaginea teiului –
seara lângă lac

Mama şi fiul ei
sub teiul înflorit –
liniştea serii

Teiul plin de flori –

pe banca bunicului

numai o frunză

Teiul bătrân –

pe singura creangă vie
numai o floare

Zori în cimitir –

se scutură florile

de iasomie 

Cer fără nori –
cicoarea stăpâneşte
vechiul cimitir

Înflorind din nou

salcâmul plantat de mama –

azi pentru nimeni

Salcâm în floare
sub ploaia ce se cerne –
nici o albină

Japonia, martie 2011

Casa dărâmată – 
pe un perete a rămas 
un tablou 

Cutremur în zori – 
tsunami acoperă 
satul de pescari 

Balta reflectă 
ruinele blocurilor – 
răsare soarele 

Printre ruine – 
o fetiţă căutându-şi 
păpuşa 

Câteva gânduri – 
pe masa prăfuită 
o petală roz 

După cutremur – 
japoneza visează 
cireşii în floare 

Printre ruine – 
din raftul cu jucării 
răzbat vaiete 

Tsunami 
înghite oraşul – 
un mugur crapă 

După cutremur – 
doi japonezi discută 
despre un haiku 

Pe o colină – 
ea scrie un haiku 
despre tsunami 

După cutremur – 
concurs de haiku 
în adăpost

Datini

Seară ploioasă –
 icoana cu mucenici 
în casa goală 

Cimitirul vechi – 
salcie cu mâţişori 
pe mormânt 

Ouă de Paşti – 
petrecere în cimitir 
printre lumânări 

Tineri împletind 
flori de sânziene – 
noapte senină 

Din flori de câmp 
coroniţa miresei – 
nuntă pe criză 

Obrejenie – 
câte o frunză căzând 
din pomul cules 

După slujbă – 
cerşetorul mănâncă 
o roşie cu pâine 

Noapte la Moisei – 
pelerinii cântă 
în cinstea Fecioarei 

El şi ea 
aşteptând nunta de argint – 
ninge 

 Nunta de aur – 
„mirii” dansează vals 
printre strănepoţi 

 Multe cadouri l
ângă bradul de Crăciun – 
 bunicul lipsă 

 În zi de Crăciun 
se aud zurgălăii – 
joc de căluşari 

Uşa se deschide – 
paşnic pătrunde 
Anul Nou 

În aşteptarea 
concertului de Anul Nou –
ninge cu fulgi mari 

Bătrânul singur – 
ciocnind o cupă de vin 
cu poza babei 

Beau ceai de mentă – 
concertul Filarmonicii 
de la Viena  

Valsul imperial 
în Sala de Aur – 
cerul senin

Miezul iernii

Ziua în declin – 
în vântul adiind 
răzleţi fulgi de nea 

Pe foaia goală 
doar un creion fără vârf – 
ninge ca în poveşti 

Nici un nor pe cer – 
un bocanc fără şiret 
lângă vechiul gard 

Tren de noapte – 
o singură sanie 
în spatele gării 

Zăpada sclipeşte – 
două inimi desenate 
pe fereastră 

Solstiţiu de iarnă – 
ascultând rapsodia 
la vechiul gramofon 

În zorii zilei – 
la streaşina cabanei 
sclipesc ţurţuri

Seară de seară – 
la colţul blocului 
doar un ţurţur 

Noapte cu lună – 
felinarul din poartă 
spart de un bulgăre 

Om de zăpadă 
fără nasturi la haină – 
noapte fără lună 

Noapte senină – 
doar omul de zăpadă 
fără căciulă 

Dacia veche 
sub un troian cât casa – 
liniştea nopţii 

Noapte geroasă – 
cântecul greierului 
în dosul sobei 

Miezul iernii – 
un cocoşar ciuguleşte 
 ultimul măr 

Flori de gheaţă-n geam – 
ghionoaia loveşte 
ramura de măr 

Noapte senină – 
pisica se piteşte 
în cojocul vechi 

Orion pe cer – 
motanul alb miorlăie 
din podul şurii

Culorile toamnei

Poza mamei –
picătură de ploaie
sau lacrimă?

Pitită-n ghiozdan
cea mai dragă păpuşă –
zâmbet cu lacrimi

Fior –
o frunză se aşează
pe mâna mea

În zori pe şosea –
frunze rostogolindu-se
după maşină

Capăt de holdă –
baraca din scânduri vechi
părăsită

Hambarul vechi –
razele soarelui
printre scânduri

Lângă hambarul vechi
o căruţă goală –
soarele apune

Hambarul plin –
un şoarece apropiindu-se
pe furiş

Amurg de toamnă –
luna plină se iveşte
prin crengi de arţar

Luna se arată
printre crengi desfrunzite –
eu, singurul martor

Cireş sălbatic –
două frunze arămii
cad împreună

Cireş desfrunzit –
printre crengile rare
o singură stea

Prima brumă
se aşterne pe dealuri –
câine vagabond

Seară fără nori –
pe mormântul vecinei
o crizantema

Plouă monoton –
în cuibul lăstunului
pana vrabiei

Zori de zi –
o pasăre necunoscută
într-un plop

Cer fără nori –
graurul culege via
bătrânului

Şoim în picaj –
printre munţi se înalţă
fâşii de ceaţă

Un salt –
pisica înhaţă
o frunză uscată

Vecernie –
înconjurat de corbi
schitul din vale

Ploaie spre seară –
între crengile rare
ultimul măr

Frunze peste tot -
în vârful arinului
strigă o cioară

Burniţă în zori –
din nucul bătrân cade
ultima frunză

La malul mării

La malul mării
numărând pescăruşii –
ţipete în zori

Plajă pustie –
printre frunze de salcâm
zăresc un lăstun

După furtună –
meduze pe plajă
şi doar o barcă

Scoici sfărâmate
lângă digul inundat –
sclipiri în apus

Pe plajă –
copiii privesc
delfinul mort

Pe plaja goală –
doar căţeluşul meu
şi eu

Smocuri de iarbă
pe plaja pustie –
uite un melc

Zorii zilei –
câţiva copii culeg scoici
pe plajă

Deasupra mării
puzderie de stele –
bătrânul singur

Pe plajă –
doi îndrăgostiţi privesc
luna nouă

Devreme în zori –
un pescăruş planează
deasupra mării

Pe stânca din mal
urmărind pescăruşii –
apus de soare

Raze de soare –
marea aduce la mal
alge verzi şi scoici

Cer fără nori –
un zmeu se zbate în vânt
deasupra plajei

Castele de nisip
înălţate de copii –
soarele-apune

Copii curioşi
şuşotesc lângă pescar –
o plasa goală

Poveşti pescăreşti
la focul de tabără –
cartofi în spuză

Ploaie de vară

Lăstunul zboară
la mică înălţime –
un strop de ploaie

Singur în ploaie –
un piţigoi sub mâna
statuii de bronz

Zi ploioasă –
în pavilion numai
două bătrâne

Ploaie de vară –
în şopronul bunicii
gureşe vrăbii

Ploaie de vară –
fetiţa îşi lipeşte
năsucul de geam

Aversă –
copiii făcându-şi umbrele
din frunze de brusture

Plouă peste sat –
prin gardul dărăpănat
creşte pelinul

Vrăbii ciripesc –
prin ploaia ce se cerne
câte un fulger

Ploaie de seară –
câteva raze de soare
poleiesc plopii

După aversă –
în fiecare baltă
câte o lună

Târziu în noapte –
între două fulgere
lungă tăcere

Vacanţa mare

În cireş –
câteva feţe murdare
şi burţi pline

Cătun părăsit –
încă mai cad cireşe
pe banca de lemn

După amiază –
rămasă pe o creangă
doar o cireaşă

Somn de-amiază –
vântul răsfoieşte-un ziar
prin geamul deschis

Nici un nor pe cer –
doar cumpăna fântânii
se leagănă rar

Vacanţa mare –
alergând după fluturi
cu plasa goală

Noapte senină –
doi copii îşi dispută
un licurici

Îndemnându-se
cu roua în picioare –
copii după fragi

Ciripit în zori –
nepotul nu găseşte
nici o frăguţă

Vizita mamei –
aroma fragilor proaspeţi
în toată casa

Plimbare în crâng –
amintirea fragilor
culeşi cu tata

Liniştea serii –
două surori îşi împart
o nectarină

Caniculă –
un copil sărman priveşte
coacăze pe tarabă

Din primul balcon
sare sticla cu apă –
nuntă de pisici

Nici un greier
în noaptea fără lună –
numai bătrâna

Cântec de greier –
între doi nori cenuşii
numai o stea

Greier ţârâind
sub fire de iarbă –
lumina lunii

Sorb ceai de tei
ascultând greierii –
clar de lună

Un fulger –
peste lanul de grâu
cade grindina

Soarele-n ceaţă –
doar o libelulă-n zbor
peste digul rupt

Pe vechiul baraj
libelula albastră –
soarele-apune

Apus de soare –
o libelulă ridând
faţa lacului

Umbra salcâmului –
un sticlete ciugulind
scaietele mov

Ţipă un cocor –
peste plaur se lasă
linişte serii

Zbor pe înserate –
în zig-zag rândunica
la vânătoare

Soarele peste câmp –
o coţofană ciugulind
biscuiţi

Mijloc de august –
mocăniţa pufăie
urcând printre munţi

Drum şerpuit –
peste pantele abrupte
coboară seara

Bunicii

Brânduşa înflorită –
bunica priveşte cu drag
chipul fetiţei

Ziua bunicii –
mâţişori de răchită
în vaza de lut

Înfloresc cornii –
grădina bunicilor
în paragină

Piersic înflorit –
zeci de albine în zbor
şi moşul singur

O rândunică
peste cireşul înflorit –
bătrânii lăcrimează

Ziua bunicii –
acum numai cireşii
de lângă casă

Zori în livadă –
printre cireşii-nfloriţi
bunicul singur

Zori în livadă –
printre prunii înfloriţi
numai bunica

În grădină –
bunica ascultă
cântecul păsărilor

Pe prispa casei –
bunica şi bunicul
admirând merii

O cinteză cântă
şi bunica murmură –
zi fără nori

Sfârşit de florar –
bunica îşi numără
ultimii bănuţi

Ciripit în zori –
în grădina bătrânei
numai buruieni

Singur sorbind ceai –
în vaza de alături
un bujor ofilit

Bunica tricotând –
pisoiul sare pe ghemul
în mişcare

Seară de vară –
în şezlongul bunicii
toarce pisica

Seară senină –
bunica murmură privind
florile de tei

Zorele
pe gardul de nuiele –
casa bunicii

Graurii culeg
via bătrânului –
cer fără de nori

Zori înneguraţi –
bunica toarce la geam
vechile gânduri

Cad frunze roşii
şi portocalii din peri –
tristă bunica

Ultimul vals
dansat cu soţia lui –
ninge peste sat

Soarele apune –
pisica şi bunica
torc împreună

Casă de bârne –
bunicii nu mai ies
pe prispă în zori

Ninge în noapte –
bunica toarce lână
privind pe geam

Bunica brodând
căciuliţa nepoatei –
ninge arar

Bătrânul gripat –
din ultima lui ceapă
îşi face un ceai

Poza bunicii –
cireşul de lângă poartă
alb de chiciură

Privind zăpada –
moşul îşi încălzeşte
o cană de ceai

Greieri

Nici un greiere
în noaptea fără lună –
numai bătrâna

Cântec de greier –
o singură stea clipeşte
între doi nori gri

Greier ţârâind
sub fire de iarbă –
lumina lunii

Sorb ceai de tei
ascultând greierii -
clar de lună

Luna plină –
cântecul greierilor
şi un moş singur

Cântec de greier –
toată lumea ascultă
sub luna plină

Cer fără nori –
în balconul mansardei
ascultând greierii

Ploaie de toamnă –
greierul îşi caută
un nou adăpost

Un greier se zbate
în laba pisicii –
cad frunzele

Noapte geroasă –
cântecul greierului
în dosul sobei

Primăvara

Leagăn de copil
atârnat de un ram de tei –
mireasmă de flori

După amiază –
în grădina-nflorită
el face tai-chi

Înflorind în zori
teiul lui Eminescu –
nimeni în parc

Zumzetul albinelor –
teiul lângă fereastră
înflorit

Vântul şuieră –
prin urdiniş nu trece
nici o albină

Ploaie de seară –
fetiţa colorează
o buburuză

Ultimul vals
cântat sub teii-nfloriţi –
chitara în cui

Sub teiul înflorit
gustând din cana cu ceai –
singur în noapte

Pe crucea de lemn
cad petale de cireş –
răsărit de lună

Printre ruine
păpădii înflorite
şi un măr uscat

Vântul leagănă
mâţişori de mesteacăn –
înc-o amiază

Sfârşit de florar –
bunica îşi numără
ultimii bănuţi

Un râu, ciocârlii şi alte personaje

Secvenţă haiku de Şerban Codrin

Aproape de zori –
un râu cântând la harpă
chiar sub fereastră
*
Clinchet matinal –
stele-n cer predând garda
ciocârliilor
*
În casa asta
primăvara dă buzna –
nu se mai poate
*
Aur din belşug –
milionari bondarii
în flori de bostan
*
Soare de-amiază –
cucutele-şi trag pe ochi
pălăriile
*
Bostanul pe câmp
filozofând la nimic –
ploaie în amurg
*
Perfecţiune
în iarna fără farduri –
un ciob de lună

Vechi fotografii

Secvenţă haiku de Şerban Codrin

Stingând lumina –
geamul deschis spre seara
de primăvară
*
Luna lui Cuptor –
gâza-alege pe deget
partea cu umbră
*
Nu intra-n casă
cu făclia aprinsă –
floarea-soarelui
*
La ce bun munca –
dorm încântat la umbra
buruienilor
*
La furat stele –
de-aş găsi fără paznic
livada pe rod
*
Pe mirişti vara
fecioarelor bătrâne –
pustiu şi nimic
*
Muntele toamna –
pisc în formă de vultur
luându-şi zborul
*
Vechi fotografii –
o pânză de păianjen
în rama goală